Misterele subteranului din Seattle

Misterele subteranului din Seattle

Destinații


|

Sub piața Pike Place, emblematicul Space Needle și explozia de berării locale, există niște povești sub străzile din Seattle pe care s-ar putea să nu le știi…

La suprafață, Seattle nu arată promițător. O serie de incendii de vegetație pe dealurile din est au făcut ca, în timp ce autobuzul din Portland se îndrepta spre I5 dis-de-dimineață, să nu se vadă aproape nimic de fum.

Seattle Space Needle — David SzmidtSpace Needle este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Seattle — David Szmidt

Am ajuns pe la 9:30 dimineața într-o parcare rece și goală, unde mă aștepta prietena mea Sarah. Totul părea parcă dintr-o altă lumea. Planul era în felul următor: fiindcă eram aici doar pentru o zi, voiam să bifăm, totuși, câteva locuri de vizitat, dar să și apucăm să vorbim, că nu ne mai văzusem de câțiva ani. Deci…piața Pike Place, Space Needle, prânz și berărie. Planul includea, însă, și ceva de care eu, cel puțin, știam deja, dar Sarah, după șase ani petrecuți în oraș, nu. Urma să mergem în subteranul Seattle-ului. 

Piața Pike Place, bifat, Space Needle, bifat. Turnul parcă era în elementul lui SF-istic, sub un cer care se străduia să fie albastru. Masa de prânz, excelentă. Am mâncat la Damn the Weather. Gata.

Un oraș construit pe nisip

Seattle's Fremont Troll sculpture — David SzmidtThe Fremont Troll — David Szmidt

Turneul subteran al lui Bill Speidel începe cu participanții luându-și locurile pentru o incursiune în istoria primelor zile ale Seattle-ului. Ghidul nostru era un tip pe nume Clay, care făcea glume parcă citite dintr-un scenariu. Contextul istoric, însă, a fost un preambul solid și esențial turului în sine. 

Practic, se rezumă la asta: din cauza faptului că Seattle este construit pe un teren mâlos, orașul a avut probleme groaznice cu canalizările și drenajul, care continua să fie inundat de la mareele venite din golful Elliot. Marele incendiu din 1889 a fost, într-un fel, o binecuvântare – nimeni nu a fost ucis, dar orașul (în principal construit din lemn) a ars din temelii. Asta, însă, s-a transformat într-o oportunitate.

Sketch of Seattle's underground construction — David SzmidtO ilustrație cu reconsctruția Seattle-ului după incediu — David Szmidt

Cetăţenilor li s-a cerut să reconstruiască, de data asta folosind zidărie mai degrabă decât lemn, dar au fost avertizaţi că parterul magazinelor şi atelierelor lor va deveni în cele din urmă subsolul. Străzile aveau în centru o secțiune înaltă de un etaj, care reprezenta drumul și care era străbătută de un sistem de drenaj, esențial pentru noul oraș. Persoanele care doreau să facă cumpărături sau să viziteze alte locuri în acel moment trebuiau să urce și să coboare scări la fiecare intersecție. Comercianții au continuat să transforme parterul în subsol timp de patru ani. Când drumurile au fost complet la locul lor, s-au adăugat trotuare, lucru ce a remediat golurile. În cele din urmă, subsolurile au fost închise, devenind ceea ce eram pe cale să vedem.

În subteran

Old shop sign in the catacombs of Seattle — David SzmidtMergând prin labirint, aproape că ai călători în timp — David Szmidt

Așa că am ajuns și în catacombe. Fiecare secțiune este o bucată de stradă cu ceea ce cândva au fost vitrine, unele în formă mai bună decât altele. Fiecare secțiune este însoțită și de o cronologie a ceea ce s-a întâmplat. Odată ce-am văzut asta, am urcat niște trepte înguste și am ieșit la lumină. După, am fost condus, după colț, la o altă ușă complet nesesizabilă. Putea fi o ușă către o casă, o magazie sau o trapă de întreținere, dar toate duc, de fapt, la o altă secțiune de străzi subterane care le oglindesc pe cele de deasupra.

Cu cât mergeam mai mult, cu atât descopeream mai mult. Ne-am uitat prin grătarele de sticlă de pe tavan la pietonii care nu înțelegeau ce se întâmplă și care erau deasupra noastră. Am aflat și soarta tunelurilor după ce au fost acoperite (saloane de jocuri de noroc de pe vremea de când erau interzise, case de noroc, baruri de opiu și alte activități subterane, la propriu și la figurat). În disperarea lor de a scăpa tunelurile de șobolanii care începeau să le invadeze, încet, încet, orașul a acordat o recompensă de 10 cenți pentru fiecare șobolan ucis. Ca să fie valid, trebuia să aduci o coadă ca dovadă. Un cetățean întreprinzător a dus acest lucru prea departe, și a început să crească șobolani doar pentru a-i ucide și a revendica recompensă. Chestii sumbre, indiferent de ce parte te-ai afla.

Catacombs of Seattle — David SzmidtNu este atât de nesigur pe cât pare, probabil — David Szmidt

Am aflat, de asemenea, despre remarcabila Lou Graham, proprietara unui salon comparabil cu cele mai bune hoteluri din oraș. Ea a propus ca munca sexuală să fie legalizată pentru a putea fi impozabilă. Astfel, lucrătorii sexuali ar putea avea drepturi de muncă și un loc de muncă, iar riscurile în ceea ce privește sănătatea lor ar fi putut fi reduse. Afacerea ei a avut atât de mult succes încât multe companii s-au bazat pe împrumuturi de la ea – rate mai mari decât o bancă, dar mai puțin formale. Valorile ei despre sexualitate erau foarte progresiste, angaja oameni deschiși la relațiile cu persoane de același sex și angaja inclusiv și femei trans. Toate acestea au făcut din Lou Graham o adevărată filantropă pentru organizațiile de caritate în educația copiilor. Doar Bill Gates a donat mai mult decât ea.

Bine ascuns, dar merită

Old building sign in Seattle's catacombs — David SzmidtTurul subteran a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut în Seattle — David Szmidt

Timp de 75 de minute ne-am croit drum printre străzile subterane, pe lângă fațadele abandonate de-a lungul trotuarelor crăpate, auzind povești și aflând despre oamenii care au făcut din acest loc ceea ce este în prezent. Tunelurile se întind pe o suprafață destul de mare, dar vizitatorilor nu li se permite accesul peste tot. Ce-am văzut, totuși, au fost unele dintre cele mai neobișnuite lucruri pe care le-am văzut vreodată într-un oraș. 

Ne-am luat rămas bun de la Clay – de-a lungul turului a devenit foarte simpatic – și ne-am gândit la ingeniozitatea remarcabilă (unii ar spune absolut nebunească) care a creat asta. O relicvă bizară a trecutului, îmblânzită acum, dar totuși capabilă să-i facă pe oameni să rămână uimiți. 

Mai multe articole despre călătorii? Mergi pe Kiwi.com.

Articole asociate

David Szmidt

David este un autor principal pentru Kiwi.com, precum și un jucător de fotbal, ascultător de muzică și o persoană care apreciază berea. @UtterBlether